orizontale de lumea a treia

in varianta scurta suna cam asa:

in varianta reala, a fost cam asa:
– buna ziua, ma numesc cutare si cutare, si am rugamintea asta si asta. se poate?
– buna ziua, stati putin. [..] multumim pentru asteptare. ce spuneati? aa, da, pai…stati putin. e mai complicat. trebuie sa va fac legatura cu un coleg [n.t. care stie]
[…muzica in telefon…] 
– buna ziua, sunt cutare si cutare si vreau asta.
– buna ziua, pai stati ca e complicat. nu prea inteleg ce vreti de la noi, dar va transfer la un coleg care stie.
– ?!??? [pai tocmai de acolo vin]
– buna ziua, ma numesc cutare si cutare. s’a intamplat povestea de 6 ori. 6 oameni diferiti. am purtat discutiile de la “pai stati, vreti documentele trimise la alta adresa? pai e complicat, trebuie sa vorbiti cu alt birou!” wtf?!???


intr’un final aproape apoteotic in care numaram minele de 0.5 dintr’o cutiuta, a 7’a persoana dupa ce in prealabil si’a mai sunat un coleg sa intrebe daca se poate, am obtinut un verbal “s’a rezolvat!”. acum….cat o fi de adevarat…asta nu mai stiu. timp efectiv de rezolvare: 23:24


concluzia? chiar daca aici frunzele se fac cacanii din verde, chiar daca ploua orizontal pe pistele de biciclete, si, asa cum spun unii, e civilizatie in tramvai si nu pute nimeni a transpiratie, faptele traite aici contrazic flagrant ideologia transpusa in tarile de lumea a treia! 
este fix la fel!!
si nu, nu’s suparat catusi de putin, din contra